Dorul...

Eu mor, sa nu ma lasi sa mor

De al tau jalnic, jalnic dor

Nu ma lasa sa cad din zbor

Strapunsa de al tau amor.

De vreai sa stii noptile dor

Zilele dor pentr-un amor

Din cauza jalnicului dor

Azi mor si mine mor…

Streasina picura a dor

Inima striga a omor

Iar anii trec, clipele zbor

Mi-e dor de-un singur-singur dor-

Al tau…

PERSOANE DEODEBITE

Si totusi exista persoane deosebite... Exista,deoarece o astfel de persoana ma saruta pe frunte cind pleaca dimineata, o astfel de persoana ma asculta cind nu mai am sperante si ma indeamana sa incetez sa ingrop iluziile si sa continui sa visez ... In jurul meu mereu exista multe persoane care ma intreba ce mai fac sau cum o mai duc, ma sfatuiesc si ma cicalesc, dar din aceste nenumarate chipuri doar citeva sunt cu adevarat sincere, pline de caldura si simplitate... Ceea ce ador mai mult in oameni este dulceata lor, sinceritatea, dragalasenia si metoda in care vorbesc- din suflet , impletind chiar si in cuvintele dure o bunatate anume... Foarte putine persoane ramin in urma tuturor piedicilor oferite de viata -blinde si dulci, cu suflet de copil...Aceste persoane nu au nevoie de explicatii, fatade, placeri, ci doar sa le stringi la piept cind au lacrimi in ochi... Au nevoie doar de dragostea ta si un sarut pe frunte... Anume ele trebuie iubite cu toata puterea sufletului... Persoanele cu suflet de copil nu pot cauza rau cuiva, nu pot minti si destrama sentimente ... Unica ce pot face este felul de A IUBI fara a cere ceva in shimb... Pentru acesti oameni deosebiti chiar si DRAGOSTEA inseamna DARUIRE... 

I cry for you.
I need you.
I adore you.
I hate you.
I want you.
I lost you.
I LOVE YOU.
I look for you.
I find you.
I vet you.
I need you.

Moarte launtrica

Stiti care este cel mai mare progres a persoanelor la moment? E sa nu iti pese de nimic si sa mergi pe calea ta, fara a privi in urma si a mai cersi inca o mingiiere… Fatada ca nu-ti pasa este cea mai fatarnica si mai inselatoare ce poate sa existe.. Iar sa afisezi pe chipu-ti un zimbet tras inseamna sa atingi apogeul ipocriziei… sa te minti ca nu iti pasa in timp ce nu poti expira de durere si speranta… sa te minti ca totul e bine in timp ce te incolteste furia … Moarte launtrica… Zimbesti cind in suflet se varsa un uragan de lacrimi si iluziile tale se pierd prin avintari  de suflet…  si  totusi aceste cuvinte nu sunt atit de importante atit timp cit nu iti pasa…

Si stii cit timp nu itzi pasa tie de ce ar trebui sa imi piese si mie? Atit timp cit nu esti sincer cu tine insuti  nu  te pot ajuta cu nimic… Te pot jigni, te pot alunga si te pot striga din trecut… Dar… in viitor … nu… nu vreau sa te chem….

            Tot ce cunosc este ca oricit ai vorbi sau ai zimbi fals… conteaza doar ce faci… pentru ca doar prin fapte iti demasti adevaratele sentimente …

            Atit timp cit nu iti pasa nu doare… 

Am uitat sa fim copii pentru ca invatam... Am invatat...

1.   Am invatzat ca oricat mi`ar pasa mie...altora s`ar putea sa nu le pese...
2.   Am invatzat sa nu pierd timpul cu cineva care nu este disponibil sa si-l petreaca pe al lui cu mine.

3.     Am invatzat ca poate Dumnezeu doreste ca tu sa cunosti multe persoane rele inainte de a cunoaste persoana cea buna, in scopul de a fi recunoscator cand, in sfarsit o vei cunoaste.

4.   Am invatzat ca trebuie sa te despartzi de cei dragi cu cuvinte calde...caci s`ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi…

5.   Am invatzat ca ocaziile sunt facute ca sa profiti de ele…niciodata nu vei primi aceeasi sansa de mai multe ori, cel putin nu va mai fi la fel ca prima data…

6.   Am invatzat ca eroii sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie shi unde trebuie, indiferent de consecintze.
7.   Am invatzat ca multi dintre cei ce esueaza in viata, sunt persoane care nu au realizat cat de aproape au fost de success in momentul cand au renuntat.
8.   Am invazat sa nu alerg prea mult spre ceva, lucrurile cele mai bune se inatmpla atunci cand le astepti cel mai putin…
9. Am invatzat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea…dar ca esti responsabil pentru ceea ce devii
10.   Am invazat ca exista tot timpul o perosana care sa ma critice, dar continui sa am incredere, fiind atent in cine voi putea avea incredere de doua ori…
11.   Am invatzat ca daca vrei sa ai ceva, trebuie sa luptzi shi sa mergi inainte fara sa te uitzi inapoi, fara sa ceri aprobarea celor din jur...
12.   Am invatat sa fiu sincera cu mine si apoi sa fiu sincera si cu altii...

Toata vara pe silence sau in afara ariei de acoperire.... In sfirsit mi se indeplineste si mie visul sa vad ograda care m-a crescut, sa respir aerul de pe stinca abrupta a riului... In sfirsit in curind plec... Plec cu atita tragere de inima spre acel satuc unde nu se poate compara nici cu tot aurul din lume bunatatea din inimile oamenilor... Plec...las notebook-ul pe raft si telefonul deconectat ca nu cumva  sa-l impinga pacatul pe cineva sa imi muste lacom din linestea mortala si sa ma rupa de la privirea apusului sau de la joaca jucausa a soarelui ce imi bronzeaza suvitele din parul impletit stins ... Vreau sa plec... Sa ma departez de aceasta lume pustie care merge, fuge spre a-si indeplini necesitatile si pasiunile... Nu inteleg ce ma mai tine aici... Probabil luminile Chisinaului de seara, tristetea lui ce imi umple inima de ...de un vino-incoace pronuntat si tiparit pe fiecare geana ce il priveste in fiecare seara de sus de la etaj... Mi-e greu sa plec, dar mi-e mai greu sa ramin... Stafiile din gindul meu imi mai calca sufletul, pasesc prin cugetul meu, amintirile ma ravasesc... Plec sa respir libertate si sa cuget la rece ce urmeaza sa fac mai departe... Sa ma ridic caci am cazut... Putini sunt oamenii care m-au vazut vreodata vulnerabila, deoarece cu sufletul plin de lacrimi si inima ravasita eu stiu sa zimbesc, stiu sa ma inalt asupra regretelor si durerilor pentru a nu crea o lume mai jalnica decit este... Iubesc viata si pentru asta zimbesc... Telefonul pe silence... Bagajele pe jumate prigatite... Drumul va dura 3 ore, dar din geamul masinii voi invata sa savurez cimpurile inflorate a patriei mele...

Dragoste…

Fragili bulbi de lumina se lasa peste crestet

Si infiripa-n ochi un vreasc umil

Si tot. spre ce am tins devine vested

Cind sufletu-nfloreste a copil.

Fiori proaspeti ca roua iti impinzesc privirea

Iar viata-inbujoreaza-n mii de crini

Si devii sclav…Iti venerezi iubirea

Zimbesti… Iubesti… Suspini…

Cind esti indragostit traiesti cu gindul

Ca fiecare clipa e un val

Ce cu a vietii visle impingindu-l

Te zbati printre ruini si-ajungi la mal.

Iubesti cu sufletul si uiti de ratiune

Iubesti doar ca iubesti si ti-e de-ajuns

Sorbesti domol nectar de pasiune

Si dependent devii de el…Rapuns…

Venin dulce

Si sunt doar vise!!! Mereu o spun cind simt in suflet doar durere, dezgust fata de aceste clipe orfane ce se pierd prin aceasta vara trista cuprinsa de un abur de mingieri trecute si de un mucegai a plinsetelor… Privesc in oglinda … imi ating ochii si nu imi vine sa cred ca sunt atit de slaba cind am facut fata atitor intimplari care trebuiau sa zideasca in mine o luptatoare… Dar fac inca capricii si ma enervez cind cineva imi spune ca inca mai sunt copil- odata ce ma enervez pe aceste acte lipsite de o importanta majora sunt… Sunt copil, sunt un copil care adora sa pretuiesca oamenii, faptele lor, maniera in care gesticuleaza, zimbetele, lacrimile… Posibil ca nu inteleg inca prea bine oamenii si de multe ori am auzit ca in viata ca sa reusesti trebuie sa nu iti piese de ceilalti, dar eu cred si afirm ca daca porti in suflet macar putina caldura fata de ceilalti, ea se intoarce inzecit…Asta m-a invatat bunica si mama , si insasi viata... Si cel mai mult ma doare faptul ca ma mai dor unele amintiri, unele gesturi, ma raneste indiferenta oamenilor cu care acestea intilnesc zorii si privesc viata… Si am intinit si persoane care sunt indiferente si de propriile sentimente, care nu inteleg ce este dragoste si ce inseamna sa iubesti… Care se ineaca in propriul orgoliu (la fel ca mine sincer vorbind), oameni care nu sacrifice minciuna din viata lor doar pentru ca e dulce… Tot ce pot sa spun e ca  aceste persoane niciodata nu vor fi fericite atita timp cit nu deschid clar ochii pentru a fi inainte de toate sinceri cu ei insasi… Nu poti pasi in viata peste ceea ce este cu adevara important… Nu iti calca fericirea doar pentru o clipa de VENIN DULCE…

Poem

Uitindu-ma-n ape zarita-m o stea

A carui pret pe сer reflecta

Acea lumina in valuri batu-se

A zbucium ce-n noaptea de vineri pierdu-se.

Lumina se stinse precum o stafie

Cintata prin note-ntr-o melodie

Si-n valuri-morminte vedem un absurd

A carui mit se naste-n amurg.

Norii si astrii din poezie

Se sting la o simpla nebunie

Secole-n rind ne-au ocrotit

Iar in final ne-au parasit.

In valuri-morminte mai regasesc

Luceferi ce-n cer ne mai pazesc

Dar soarta lor nedumerita

De-a mortii vraja-i inpletita.

Si au o viata, un destin

Plapind precum floarea de crin

Nu pot simti si alina

Dar ne privesc din cer-asa.

Calauzind cu o privire

A noastra omenesca fire

Iar in tacere povestesc

Ce mult Moldova o iubesc.

Luna

Noaptea-i plină de tezaur

Luna blondă se renaşte

Pe-a bisericii de aur

Cupolă ce stele naşte.

Se prelinge-a ei lumină

Pe izvorul tinereţii

Si privelistea-i senină

Farmec dăruieşte vieţii.

Cît de dulce şi vicleană

Cochetează şi alintă  

Pe-a mea inimă sărmană

Ce nu poate să o mintă.

Apare ca o fecioară

Dăruind amor tîrziu

Dăruind, dar făr de ştirea   

Ce inseamnă tată, fiu.

Daca ar…

Dacă ar fi cu un zimbet sa speli un destin,

Dacă ar fi cu o rază un suflet s-alini,

Dacă-ar fi cu o carte să-nveti un oras

Si doar cu păsarea sa-nvii un imas.

Dacă ar fi cu tandrete să spui te iubesc,

Dacă ar fie eu-naivă in suflet să-ti cresc,

Dacă ar fi cu aroma-ti s-alin un refuz

Săgetind să-ti răpun al tău gind confuz.

Dacă-ar fi să găsesc ce cauti tu acum,

Dacă-ar fi să stiu pe care mergi drum,

Dacă ar fi să-nteleg ce simti si-unde tinzi

Veghez, mă sufoc. Tu inima-ti vinzi.

Dacă ar fi să te critic n-as face-o,sa stii,

Dacă ar fi să aleg -as alege să vii,

Dacă ar fi sa te las să pleci ,ai pleca

Si n-as privi plecindă amintirea ta.

Dacă ar fi să te rog, te-as ruga sa trăiesti,

Dacă ar fi să găsesc, te-as găsi in povesti,

Dacă ar fi să plec, am pleca amindoi

In duiet infruntind vint si ploi.

Ea

Ca un copil, plină de zimbet

Cu ochii umezi si căprui

Cu părul blond ca o martiră

E cînt etern al dorului.

Ea e asemeni unei coarţe

Vrajită de vintul dulceag

Adusă-n lume ca un fluier

Ce şlefuită-i de-un moşneag.

Moşneagul însă e-al ei tata

Ce nu l-am cunoscut, dar ştiu

Că a lui soartă-a fost dictată

Ca astăzi despre ea să scriu.

Iar soarta crudă o ocheşte

Si aş vrea mine să o ştiu

Mereu cea care mă iubeşte

Si eu iubind-o s-o descriu.

Iar dacă e vreo zi cu soare

Fără de ea e doar un gol

Ce trece printr-o legătoare

A vieţii plină de nămol.

Probabil viaţa

Probabil viaţa e un adevăr

Proabil unul trist si rece

E un copil plin de mister, cărări

Pe care hoinarind copil se trece.

Probabil viaţa e un adevăr

In care fericirea-I doar o clipa

Si clipele ânvlaguite de mister

Cu timpul se transformă in risipă.

Puterea de-a trăi e lucru sfint

Chiar şi nemărginita-ndurerare

Un pas, o dezmierdare, un cuvânt

Aduce vieţi-o dulce alinare.

Când…

Cînd soarele e cuprins de spaimă

Cînd luna feeric se-ndreaptă spre cer

Cînd oamenii sunt figurine

Atunci visele cerului pier.

Cînd lumea priveste in urmă

Vazînd doar urmele lor

Uitînd a lor istorii

Atunci dorul oştilor mor.

Cînd prapastia vietii -ncoleşte-

Un batrîn chinuit de păcate

Copiii lasîndu-l să-şi dea

Chinul vremii uitate.

Atunci lumina moare

Lasînd in urma sa

Jăratic ce se stinge

Prin trista mişunea.

Life

In every beautiful night

Is a star who for me light

And the moon is so magnific

When it reflects in Pacific.

My heart sings a refrain

When the sky mirrors a rain

Because made good for harvesting

And life becomes more interesting.

It’s a perfect time to restore

A life who may include in store

And the existent’s obstacle

Is an act of a spectacle.

Vara

Vino, vară-n casa noastră

Cu cireşe la urechi

Cu-o rază intră pe fereastră      

Daruind amoruri vechi.

Pomii din ograda ta

Infloresc şi-acum cu vise

Radiind în ele-a sa

Pace cu gust de caise.

Păru-ţi zboară-n adieri

Iar pe creştet coronită

Făcută din flori de măr

Cu blîndeţe porţi domniţă.

Micul univers

Lîngă rîu, lînga pădure

Se aude-un susur lin

Pomisoare dulci şi mure

Fiecare brad şi pin

Se cuprind în cerc de horă

şi dansează vals cu toţi

Nu contează mic sau mare

Intră şi tu-n dans de poţi.

Intră să dansezi cu drag

Tu stejar şi tu cel fag

Să-nvîrtim hora cea mare

 Ca să cresti voinic şi tare

Dacă tu dansezi, nu stai

Să ai viata ca un rai

El şi tu cel auras

Dragă, dulce copilas…

Doamne nu permite sa…

Nu o lăsa să plece dulceaţa ei în ape

Nu o lăsa să simtă ea lacrimi pe pleoape

Nu o lăsa să creadă că nu îi sunt aproape

Si nu permite ce-i frumos din inima-i să-ngroape.


Şi nu lăsa Tu, Doamne, mirosul ei de iris

Să sufle spre fulgii ce dispar în abis

Căci prospeţimea ei la fel ca de otrave

Vor săgeta în suflet venin măicii suave.

Şi nu permite, Doamne, ca-n funduri de oceane

Să fie mai frumoase perle ca ochii mamei

Şi nu lăsa ca vântul sa-i zburleasca-ei coamă

Când mama pâine-aduce fiilor în năframă.

Şi permite, Doamne, ca rănile ei grele

Să crească pe trupu-mi si să devin-a mele

Şi fie ca-ei mâini timizi şi roditoare

Să se descrie-n doine ca cântec de-alinare.

Fie ca-n pieptul ei să-nalţe busuioc

Să fie pentru mine etern acolo-un loc

Făptura ei cuminte mereu sa aiba pace

Fă toate astea,Doamne,pentru mama dibace.

Bunătatea

Uite-o vine, se înalţă peste pâlnii de tezaur

Nimicind pe-a noastre chipuri sentimentele de traur

Şi acum o naţiune umilită caută-n timp
Cum sa facă, sa găsească-a ei rătăcitoare-aripi.

Iar magia se strecoară aducând cu ea balsamuri

Şi le varsă în pirăuri adăpând cu ele neamuri,

Iar atunci în noaptea sfântă când se-nalţă o lumină

Toţi creştinii ies afară şi se spălăcesc de vină.

Iar când viaţa ia amploare şi se-nalţă puritatea

Peste pleoape azi mai plouă cu fulgi de vasalitate

Bunătatea se bulbucă sub formă de romaniţe

Înfloreşte şi străluce peste-a noastre străvechi vite.

Un tablou plin de romanţe cu o mie de apusuri

Ce fac viaţa noastră astăzi nuanţată-n mii de cursuri

Iar pe pânza bunătăţii tot o mai leagănă vântul

Şi o clatin-o destramă,cum face cu noi cuvântul.

Te blestem magie rece ce din lume pleci lăsând

Numai vis şi numai zâmbet sfâşiat şi tremurând

Stai…Aşteaptă bunătate, desfă-ţi spicele-ncolţind

Al meu suflet bun şi darnic ce azi doar ţie ţi-l vând.