Bunătatea

Uite-o vine, se înalţă peste pâlnii de tezaur

Nimicind pe-a noastre chipuri sentimentele de traur

Şi acum o naţiune umilită caută-n timp
Cum sa facă, sa găsească-a ei rătăcitoare-aripi.

Iar magia se strecoară aducând cu ea balsamuri

Şi le varsă în pirăuri adăpând cu ele neamuri,

Iar atunci în noaptea sfântă când se-nalţă o lumină

Toţi creştinii ies afară şi se spălăcesc de vină.

Iar când viaţa ia amploare şi se-nalţă puritatea

Peste pleoape azi mai plouă cu fulgi de vasalitate

Bunătatea se bulbucă sub formă de romaniţe

Înfloreşte şi străluce peste-a noastre străvechi vite.

Un tablou plin de romanţe cu o mie de apusuri

Ce fac viaţa noastră astăzi nuanţată-n mii de cursuri

Iar pe pânza bunătăţii tot o mai leagănă vântul

Şi o clatin-o destramă,cum face cu noi cuvântul.

Te blestem magie rece ce din lume pleci lăsând

Numai vis şi numai zâmbet sfâşiat şi tremurând

Stai…Aşteaptă bunătate, desfă-ţi spicele-ncolţind

Al meu suflet bun şi darnic ce azi doar ţie ţi-l vând.