Cînd soarele e cuprins de spaimă
Cînd luna feeric se-ndreaptă spre cer
Cînd oamenii sunt figurine
Atunci visele cerului pier.
Cînd lumea priveste in urmă
Vazînd doar urmele lor
Uitînd a lor istorii
Atunci dorul oştilor mor.
Cînd prapastia vietii -ncoleşte-
Un batrîn chinuit de păcate
Copiii lasîndu-l să-şi dea
Chinul vremii uitate.
Atunci lumina moare
Lasînd in urma sa
Jăratic ce se stinge
Prin trista mişunea.
No comments:
Post a Comment