Ea

Ca un copil, plină de zimbet

Cu ochii umezi si căprui

Cu părul blond ca o martiră

E cînt etern al dorului.

Ea e asemeni unei coarţe

Vrajită de vintul dulceag

Adusă-n lume ca un fluier

Ce şlefuită-i de-un moşneag.

Moşneagul însă e-al ei tata

Ce nu l-am cunoscut, dar ştiu

Că a lui soartă-a fost dictată

Ca astăzi despre ea să scriu.

Iar soarta crudă o ocheşte

Si aş vrea mine să o ştiu

Mereu cea care mă iubeşte

Si eu iubind-o s-o descriu.

Iar dacă e vreo zi cu soare

Fără de ea e doar un gol

Ce trece printr-o legătoare

A vieţii plină de nămol.