Uitindu-ma-n ape zarita-m o stea
A carui pret pe сer reflecta
Acea lumina in valuri batu-se
A zbucium ce-n noaptea de vineri pierdu-se.
Lumina se stinse precum o stafie
Cintata prin note-ntr-o melodie
Si-n valuri-morminte vedem un absurd
A carui mit se naste-n amurg.
Norii si astrii din poezie
Se sting la o simpla nebunie
Secole-n rind ne-au ocrotit
Iar in final ne-au parasit.
In valuri-morminte mai regasesc
Luceferi ce-n cer ne mai pazesc
Dar soarta lor nedumerita
De-a mortii vraja-i inpletita.
Si au o viata, un destin
Plapind precum floarea de crin
Nu pot simti si alina
Dar ne privesc din cer-asa.
Calauzind cu o privire
A noastra omenesca fire
Iar in tacere povestesc
Ce mult Moldova
No comments:
Post a Comment